Să spui nu, atunci când trebuie, nu este o dovadă de egoism, ci un lucru foarte sănătos. Problema vieții mele a fost că nu am știut să-i refuz pe oameni, atunci când îmi cereau ajutorul.
Uneori eram încărcat cu probleme de la muncă, alteori obosit, și eu continuam să-mi găsesc timpul pe care nu-l aveam pentru a-i ajuta pe ceilalți, atunci când voiau ei.
A venit momentul să mă opresc și să-mi reevaluez prioritățile. Am ales să încep să învăț să spun nu, atunci când eram prea obosit, încărcat emoțional sau aveam prea mult de lucru. În acest context, am ales să fac un experiment de 7 zile în care să spun nu.
Luni, ziua 1: Colegul de serviciu
Lunea este cea mai productivă zi a mea. Sunt energic și reușesc să termin tot ce îmi propun. Colegii mei de muncă știu acest lucru și lunea este ziua când vin la mine cu diverse cereri de ajutor.
Pentru că nu se putea altfel decât anticipasem, la prima oră a dimineții, Marcel m-a rugat să-l ajut să termine un proiect. Era grăbit și foarte agitat. Pentru că a fost prima zi a experimentului meu, l-am refuzat. A fost surprins la prima vedere, dar i-am explicat că am foarte mult de muncă și nu-l pot ajuta.
Mi s-a părut că a înțeles și nu a mai insistat. Am realizat că să spui nu este mai ușor decât pare.
Dacă aș fi acceptat să-l ajut, trebuia să stau câteva ore peste program, ceea ce însemna mai puțin timp pentru mine în acea zi. Am fost egoist? Nu cred, în condițiile în care Marcel nu m-a ajutat niciodată și eu l-am ajutat de nenumărate ori.
Marți, ziua 2: Ieșirea la terasă
Cei mai mulți dintre colegii mei ies în ziua de marți la o terasă. Acolo se discută diverse probleme de muncă și bârfele aferente. Dacă m-ai întreba pe mine, aceste ieșiri sunt o pierdere fantastică de timp, pentru că discuțiile sunt foarte diluate.
În acest context, colegii de muncă m-au invitat ca, după orele de program, să ieșim la terasă. Fără să mai stau pe gânduri, le-am spus că nu pot, pentru că sunt foarte obosit și vreau ca seara să am mai mult timp pentru mine.
Interesant a fost faptul că nu au insistat și au înțeles imediat situația. Am fost surprins cât de repede au renunțat în a mă convinge să merg cu ei. Acest lucru înseamnă că mi-au respectat dorința și au înțeles că și „nu” este un răspuns, uneori. Să spui nu, uneori, este foarte sănătos.
Miercuri, ziua 3: Ajutor în familie
Ziua de miercuri a decurs foarte bine și nu am fost nevoit să spun nu, până am ajuns acasă. Un verișor m-a sunat să mă roage să-l ajut. Trebuia să mă duc urgent până la el și să-l ajut să-și redacteze CV-ul într-un mod profesionist. Mai mult decât atât, dorea să-i dau sfaturi despre cum să se prezinte la interviu și despre modul în care să răspundă la întrebările angajatorului. Vrea să se angajeze cât mai repede și are nevoie de ajutor.
În mod normal, l-aș fi ajutat, dar cum acum sunt într-o săptămână experimentală, i-am spus că azi nu-l pot ajuta pentru că am alte treburi.
Dacă dorește ajutorul meu, i-l pot oferi săptămâna viitoare. Nu s-a supărat și a înțeles perfect situația. Mi-a spus că atunci când am timp să trec pe la el ca să vorbim în detaliu despre angajarea sa.
Oamenii care înțeleg atunci când îi refuzi sunt cei care te apreciază și te respectă.
Joi, ziua 4: Planuri de weekend
În cercul nostru de prieteni, joia se fac planurile pentru weekend. Imediat după ce am ieșit de la muncă, a sunat telefonul. Era Marius, un bun prieten, care mi-a spus că în acest sfârșit de săptămână se lasă cu distracție mare.
Grupul nostru de prieteni a hotărât o excursie pe munte, unde eram și eu invitat. Răspunsul a venit imediat și a fost unul negativ. Oricum nu aveam chef de stat cu cortul pe munte și de mâncat mâncare rece. Mai mult decât atât, nici nu aveam cum să spun da, pentru că trebuia să învăț să spun nu.
După câteva minute, discuția telefonică s-a încheiat, iar prietenul meu a acceptat refuzul. Mi-a spus să mă odihnesc și să am grijă de mine și că ne vom vedea data viitoare.
Vineri, ziua 5: Mersul la țară
Vineri, ultima zi de muncă, este întotdeauna cea mai agitată și obositoare. Nu știu de ce, dar așa a fost dintotdeauna. La pauza de masă, un coleg cu care mă înțeleg foarte bine mi-a spus că și-a cumpărat o casă modestă la țară și mă invită să merg cu el ca să facă curățenie.
Acesta este un pretext, pentru că nu se duce nimeni sâmbăta să muncească la țară. Acest pretext ascunde ideea unui grătar și a câtorva beri care trebuie băute.
Nici dacă nu eram în săptămâna în care am învățat să spun nu, nu m-aș fi dus, pentru că sâmbăta fac sport și alte activități sănătoase.
Carnea friptă pe grătar și berea sunt dușmanii sănătății și aș fi refuzat oricum. Colegul a înțeles și nu a mai insistat. Sunt sigur că și-a găsit companie pentru ziua de sâmbătă.
Sâmbătă, ziua 6: Mi-am spus nu
M-am trezit de dimineață, mi-am făcut rutina sănătoasă, după care am ieșit la alergat. Apoi am revenit acasă. Mă bătea un gând să mă uit peste niște acte de la muncă și să mai muncesc puțin la noul proiect.
Mi-am amintit că trebuie să învăț să spun nu, motiv pentru care m-am refuzat pe mine însumi. Am ales să citesc o carte bună și să mă odihnesc.
M-am gândit că am timp luni să muncesc, doar dacă nu va veni un coleg la mine să-l ajut la munca sa. Dar acest aspect nu mai era o problemă, pentru că acum am învățat să refuz.
Duminică, ziua 7: Fără refuzuri
Duminica este o zi liniștită, pe care o petrec în familie. În această zi nu am fost nevoit să refuz pe nimeni, pentru că nu am avut cereri absurde care să mă obosească mai mult.
În ziua de duminică am înțeles că sunt momente în care a spune nu demonstrează faptul că te respecți ca om. Atunci când nu poți, nu există „mai poți puțin”, pentru că având această mentalitate te distrugi.
Ce am învățat în urma experimentului „să spui nu”
Există două tipuri de oameni: cei care înțeleg un refuz și cei care se supără când îi refuzi. Cei care te înțeleg sunt cei care te respectă, în timp ce aceia care se supără sunt oamenii egoiști. Celor din urmă nu le pasă de cum ești sau ce probleme ai, ei vor doar să-i ajuți și gata.
Să spui nu este o adevărată provocare, dar atunci când îți dai seama că nu mai poți, trebuie să te oprești. Nu suntem roboți și avem limitele noastre fizice sau psihice.
Nu lăsa ca lucrurile să te copleșească și învață să spui nu atunci când trebuie. Nu este vorba despre egoism, ci despre modul în care te respecți ca om. Tu cum și când îi refuzi pe ceilalți?
Acest articol a fost scris de Alin M., 32 de ani, București, și a fost trimis pentru a fi publicat pe efemeris.ro. Conținutul reprezintă experiența personală a autorului și reflectă opiniile și concluziile sale individuale.
Scopul materialului este de a împărtăși cititorilor o perspectivă autentică asupra procesului de a învăța să spui «nu» și de a evidenția importanța stabilirii unor limite sănătoase.
Ideile expuse nu constituie sfaturi medicale sau psihologice de specialitate, ci doar rezultatul unei experiențe reale și subiective. Dacă ai și tu o poveste sau un experiment, îl poți trimite aici pentru a fi publicat.
