Moartea nu este sfârșitul: Energia găsește o nouă frecvență

Tot auzim că moartea nu este sfârșitul, că ceva, cumva este dincolo și că viața continuă. Nu este vorba despre viața pe care o ducem aici, ci privită dintr-o altă perspectivă. Una nouă, așa cum o descria Thich Nhat Hanh, un cunoscut scriitor de origine vietnameză.

„Am întrebat frunza dacă se teme să cadă, din moment ce era toamnă și celelalte frunze cădeau. Frunza mi-a spus: «Nu. Toată primăvara și vara am fost foarte vie. Am muncit din greu și am ajutat la hrănirea copacului, iar o mare parte din mine se află în copac.

Te rog să nu crezi că sunt doar această formă, pentru că această formă de frunză este doar o mică parte din mine. Sunt întregul copac. Știu că sunt deja în interiorul copacului și, când mă voi întoarce în sol, voi continua să hrănesc copacul. De aceea nu-mi fac griji.

Pe măsură ce cad de pe creangă și plutesc în jos pe pământ, îi voi face cu mâna copacului și îi voi spune: «Ne vom revedea foarte curând».”

Deodată am avut un fel de intuiție foarte asemănătoare cu cea conținută în Sutra Inimii. Trebuie să vezi viața. Nu ar trebui să spui viața frunzei, ci viața în frunză și viața în copac.

Viața mea este doar Viață și o poți vedea în mine și în copac. Am văzut frunza desprinzându-se de creangă și plutind în jos spre pământ, dansând veselă, pentru că, în timp ce plutea, se vedea deja acolo, în copac. Era atât de fericită.

Mi-am plecat capul și am știut că avem multe de învățat de la frunză, pentru că nu-i era frică; știa că nimic nu se poate naște și nimic nu poate muri.

Moartea nu este sfârșitul

Povestea frunzei este una reprezentativă pentru tot ce înseamnă viața materială. Fiecare ființă se naște, trăiește pentru ca mai apoi să-și lase corpul fizic aici. Dar există și o conștiință, acea suflare pe care Dumnezeu a dat-o oamenilor pentru a avea o viață mai bună.

Conștiința nu are cum să moară pentru că nu face parte din lumea materială. Ea transcende timpul și spațiul și pleacă într-o lume altfel. Erudiții o numesc o altă lume, credincioșii o cunosc sub numele de rai sau regatul lui Dumnezeu, iar fizicienii moderni vorbesc despre lumi paralele.

După cum ilustrează povestea frunzei, moartea nu este sfârșitul. Deopotrivă este un proces care face parte din viață. Moartea nu poate exista fără viață.

Așa cum moartea este inseparabilă de viață, tot așa și sinele tău este inseparabil de al meu și de restul existenței. Nu suntem egouri discrete, izolate, prinse în saci de piele, așa cum ne face adesea să credem cultura noastră.

Mai degrabă, suntem expresii unice ale unei conștiințe universale, țesute împreună într-o rețea interdependentă și interexistentă a vieții.

Trei viziuni asupra vieții de după

În cultura noastră, am fost învățați să vedem moartea ca pe ceva teribil, ceva de evitat, altfel riscăm să ne cufundăm în depresie sau anxietate.

Această frică ajută la explicarea motivului pentru care ascundem cadavrele, idolatrizăm tinerii și îi închidem pe bătrâni în aziluri de bătrâni.

Frica noastră de moarte se reflectă și în mare parte din comportamentul nostru de zi cu zi. De exemplu, mulți dintre noi ne străduim inconștient să acumulăm cât mai multă bogăție financiară sau cât mai multe bunuri materiale pentru a ne simți în siguranță – crezând că aceste lucruri ne vor face cumva micile și trecătoarele sine mari și permanente.

Indiferent de cât de mare este contul bancar sau oricât de multe bunuri avem, murim. Moartea este doar ușa care deschide o nouă lume.

Pentru a înțelege această lume, trebuie să consultăm cele trei perspective (biblică, spirituală și științifică):

Lumea de apoi în viziune biblică

Biblia nu descrie „lumea de apoi” ca pe un loc abstract în nori, ci mai degrabă ca pe o restaurare.

• Dincolo de timp și spațiu: Biblia sugerează că Dumnezeu locuiește în „lumină de neapropiat”, sugerând o dimensiune dincolo de realitatea noastră fizică.

• Continuarea conștiinței: Moartea este descrisă adesea ca un „somn” (în așteptarea învierii), dar pilde precum cea a „Bogatului și a lui Lazăr” sugerează o stare de conștiență imediat după trecere.

• Noul Pământ: Conceptul final nu este o evadare din materie, ci un „Cer nou și un Pământ nou”, unde materia este transformată, nu distrusă.

Spiritualitatea: Moartea ca „trecere într-o dimensiune superioară”

În spiritualitatea universală (non-religioasă) și ezoterism, viața de după moarte nu este un loc cu porți și nori, ci o stare de vibrație.

• Planul Astral: Se crede că după ce părăsim corpul fizic, intrăm în „corpul astral”. Lumea de dincolo este o lume a gândului: dacă te gândești la un loc, ești deja acolo. Realitatea este modelată instantaneu de intenția ta.

• Revizuirea vieții: Spiritualitatea susține că imediat după moarte, experimentezi întreaga ta viață, dar nu ca observator, ci simțind emoțiile pe care le-ai provocat celorlalți. Dacă ai făcut rău, simți durerea victimei; dacă ai oferit iubire, simți bucuria celuilalt.

• Ghidul și Grupul de Suflete: Se spune că nu ești singur. Există „entități-ghid” sau rude decedate care te ajută să te acomodezi cu noua stare de „spirit pur”.

• Evoluția continuă: Moartea este doar o vacanță între „clasele” unei școli. Te întorci în lumea spiritelor pentru a analiza ce ai învățat și pentru a te pregăti pentru următoarea experiență (reîncarnare sau ascensiune).

Știința Modernă: Conștiința ca „informație cuantică”

Știința nu poate măsura „raiul”, dar explorează ce se întâmplă cu conștiința folosind legile fizicii.

• Teoria Reducției Obiective Orchestrate (Orch-OR): Fizicianul Roger Penrose și anestezistul Stuart Hameroff propun că spiritul (conștiința) nu este produs de creier, ci este stocat în niște structuri minuscule numite microtubuli. La moarte, această informație cuantică se scurge din creier în univers.

• Biocentrismul (Robert Lanza): Această teorie spune că viața și conștiința creează realitatea, nu invers. Timpul și spațiul sunt doar unelte ale minții noastre. Prin urmare, moartea într-o lume liniară (aici) nu înseamnă moartea într-o lume multidimensională. Moartea este ca finalul unui episod dintr-un serial; personajul dispare din episod, dar actorul rămâne viu.

Concluzie: Energia găsește o nouă frecvență

Atunci când ajungi să înțelegi că moartea nu este sfârșitul, realizezi că lucrurile se schimbă dramatic. Frica asupra morții ne-a fost indusă de cei care nu cunosc elementele de bază ale vieții.

Au încercat și au reușit să manipuleze viziunea oamenilor asupra celei mai mari certitudini, moartea. Dar acum, când ne aflăm în era informației, putem afla părți importante din adevăr din articole de specialitate sau cărți.

Surse: O perspectivă nouă asupra unor lucruri atât de vechi; Cărțile semnate de Thich Nhat Banh. Calea cea veche, norii cei albi. Povestea vieții lui Buddha, Thich Nhat Hanh